Biserica baptistă a luat flinţă prin Fr. CORNEA care a plantat mai multe biserici pe valea Crişului. Un nucleu de fraţi săraci, au pus bazele credinţei baptiste în CRIER, înainte de anii 1900. Se strângeau în casa lui Tănasie a lui lzmănoacă, în spatele pravăliei lui BODEA. Aceşti fraţi, lucrau la dealul Mocrea la vii şi veneau seara direct la adunare. Erau uzi la picioare şi îşi uscau opincile pe un cuptor, iar în timp ce se uscau hainele şi opincile, studiau Biblia, cântau şi se rugau. Erau semnele dragostei dintâi.

     Într-o seara ca aceasta, a venit preotul satului cu un cantor. Au intrat la ei şi i-a întrebat "Ce faceţi voi aici?" Ei i-au răspuns "Cetim Biblia". Preotul le-a spus că numai el are dreptul să citească BIBLIA şi le-a luat-o. A pus-o pe foc şi a plecat. Vrema a trecut însă şi a venit vremea socotelilor. Preotul era pe patul de moarte şi nu putea să moară. Striga mereu cât îI ţinea gura "Scoateţi-o! Scoteţi-o!". Cei de la căpătâiul lui nu ştiau ce vrea să spună acesta, fiind un martor ocular al arderii Bibliei şi ştiind ce a făcut, ar fi vrut să scoată Cartea Sfântă din foc, dar era pera târziu.

În anul 1900, fraţii se puteau strânge într-un local modern, autorizat fără să poarte frica de preotului satului. Acestor fraţi simplii, li s-au alăturat familii puternice şi de valoare din comună. De exemplu BUTĂREŞTI, MOISOEŞTI, MORĂREŞTI, HĂNCEŞTI, ANEŞTI, GHINGEŞTI, MLĂDINEŞTI, ARDELENEŞTI, PĂNTEŞTI ŞI BĂRBĂTEŞTI.

Copiii acestor familii au format un cor bisericesc care a ajuns să fie foarte renumit. În 1946, acesta trebuia să cânte la RADIO ROMÂNIA, dar oficialităţile comuniste au făcut tot posibilul ca această manifestare să nu aibă loc.

Îmi aintesc că prin 1934, s-a zugrăvit biserica baptistă pentru prima dată de la inaugurarea ei. Era văruită în alb şi s-au făcut 3 tablouri în faţă pe unul scria "Calea către lerusalim", pe al doilea scria "O credinţă" iar pe al treilea scria "Un Botez". Primul a fost semnat de pictorul DIETCH MAN, din Şiria. Această pictură a ţinut până prin anii ‘47 când fratele BOTOŞ de la Târnova, a remodenizat clădirea.

Locuiam foarte aproape de adunare. Mama mea nu prea mergea la adunare. Tata era cam beţiv, dar trasa sarcini la mama să mă îmbrace şi să mă trimită la adunare. Am avut o soră care a murit din cauza  alcoolului la vârsta de 7 ani. Beia împreună cu tata şi mie nu mi-a dat niciodată alcool. Tata mi-a spus că nu vrea ca eu sa fiu ca el.

Eram întotdeauna prezent la biserica înainte de ora 9, orb la care începea programul. Îmi amintesc prima generatie de corişti conduşi de fratele IOSIF HANC. Au urmat a doua generaţie, în care mulţi au plecat pe front prin 1940, dar în biserică s-au ridicat a treia generaţie de tineri, care au format un nou cor. În 1944 s-a întors din BUCUREŞTI fratele GHEORGHE BUTARU, care era dirijorul corului din Basarabi, Bucureşti. În timpul acela au venit mulţi tineri de pe front şi corul s-a dublat ca număr. Eram printre primele coruri în cercul ŞIRIA. Fratele CHIŞMORE, din Măderat, era un bun compozitor şi dirijor. La fel era şi fratele BUTARU GHEORGHE şi IOSIF HANCU care făceau parte din cercul Şiria. Biserica era vizitată câteodată de un frate mai tânar pe nume LUCA, cu aptitudini de adevărat dirijor şi era încurăjat când venea, să dirijeze corul.

IOSIF HANCU era cam aspru. Arunca cu băţul între coriştii neastâmpăraţi. El a înţeles ca coriştii îI voiau pe BUTARU. Acesta era foarte blând. Hancu s-a retras până la urmă, dar la zile mari conducea corul mărit cu întrega biserică. Aproape toţi membrii bisericii erau corişti crescuţi de el.

În anul 1946 s-a făcut primul botez după razboi. Fratele ALEXA POPOVICI a oficiat acest botez pe malurile râului CIGHIER. S-au botezat în jur de 40 de tineri şi câţiva bătrâni. Au fost prezenţi la acest eveniment special trei fanfare care au cântat de-a lungul satului. În anii următori s-au mai oficiat vreo trei botezuri, dar din anii '50 nu ni s-a mai dat voie să ieşim la râu. Comuniştii au închis aceasta poarta. Prin anii '40, biserica baptistă a trecut prin mari încercări. Multe biserici au fost închise de către regimul lui Antonescu. Puteau să facă servicii religioase numai dacă făceau turn la biserică. Un lucru foarte greu de făcut dar unii din fraţi au făcut şi aceasta.

Eram în stagiul militar. Lucram la construirea şoselei Caransebeş ­Muntele Mic. Lucram foarte greu la săparea cu târnăcopul a fundaţiei pe unde avea să treaca drumul. Am mers la biserică în comuna Borlova şi am observat că aceasta avea turn. I-am întrebat de ce au trurn la clădire şi mi-a spus fratele păstor că I-a făcut pe vremea lui Antonescu şi biserica lor nu a fost închisă.

La Chier lucrurile au fost altfel. BUTARU IOVU era primar şi a aranjat cu preotul ISPAS să fie prezent la începutul fiecărui servici, apoi el pleca şi fraţii continuau serviciile. Aşa au trecut câţiva ani buni şi la 23 august 1944 s-a încheiat calvarul. Nu ştiam ce surprize ne vor aduce comuniştii.

În 1939-1940 în familia fratelui IOAN MORARU a venit un frate cu numele Popescu Zamora. Era preot în armată, cu grad de plutonier. Acesta s-a convertit la credinţa baptistă. Avea largi vederi spirituale şi profetice. De la el am auzit că ISRAELUL va avea în curând o tară. Explica Ezechiel capitolul 37. Au trecut 8 ani şi ce a spus el s-a împlinit. În 1948 ISRAELUL a primit independenţa. În 1940 aveam 13 ani. De atunci avem ochii atintiţi spre Israel. Cred că ţara aceasta este ceasul istoriei.

Prin anii '44, '45, '46 aveam un conducător la şcoala duminicală, pe fratele MOISE BUTARU. El venit de prin Bucureşti şi am auzit pentru prima dată că există oameni care vorbesc în alte limbi şi mi-a arătat textul din I Corinteni 14 şi alte texte din Fapte Apostolilor. Nu auzisem de aşa ceva până atunci. Atunci am auzit pentru prima dată de fraţii penticostali, de care eu nu ştiam nimic. Mi-a spus şi când aceştia vor avea un botez. Am fost curios să văd acel botez şi am mers peste calea ferată peste Gârle până aproape de Moroda, un sat la vreo 5 km nord de Chier, unde avea să aiba loc botezul. Botezul a avut loc în râul Cigher. Tot în perioada aceeia am mai fost şi la Canalul Morilor, la lermata unde a avut loc un alt botez penticostal.