Am creeat acest site cu dorinţa de a strânge amintiri despre satul Chier, din judeţul Arad, România, de a face cunoscut lumii acest loc şi nu în ultimul rând acest website să fie un mod de comunicare între locuitorii satului şi restul lumii.
        Dacă aveți poze din Chier și doriți să le punem aici, vă rugăm să ne contactați!
            Dacă locuiţi, aţi locuit sau aveţi amintiri din satul Chier, mai ales poze vechi, vă rog să mi le trimiteţi ca să le putem încărca aici. Doresc ca acest website să fie al tuturor chierenilor (cerenilor). De asemenea doresc ca întreaga comunitate a chierului să poată să folosească acest loc virtual pentru anunţuri sau noutăţi din sat. Împreună cu câţiva chiereni de aici din Portlad, Oregon, SUA, printre care Gheorghiţă Ghinga, Lucaci Liviu, Ghinga Puiu şi Tina şi alţii, dorim să îmbogăţim acest website cu amintiri şi imagini din sat.
     Sunt multe amintiri care ne leagă de aceste meleaguri, unde am crescut şi am copilărit.
     Uitat de lume, imaginea satului ne leagă de multe ori prin amintirile pe care le-am trăit aici.
     M-am născut în oraşul Arad, însă am crescut şi copilărit în Chier. M-am şcolit în România post-decembristă. Şi am început ucenicia scrisului în Arad.
     Probabil, că viaţa sa s-ar fi scurs “normal” şi agale, ca atâtea altele de la poalele Carpaţilor. Numai că, anturajele vieţii m-au făcut să-mi las vatra strămoşească şi să urmez un destin diferit în Lumea Nouă, America.
     De satul Chier mă leagă multe amintiri. Plecat peste mări şi ţări nu pot să uit amintirile plăcute prin care am trecut aici, pe aceste meleaguri.
     Satul Chier, comuna Tîrnova, Judeţul Arad, România, se află la vreo 30 de mile (40km) est, de municipiul Arad. Drumul de la ţară la oraş, trece prin Târnova, Măderat, Mâsca, Galşa şi Şiria lui Slavici.

     Chierul este încă, un loc uitat de lume. Imaginile de la ţară sunt încă vii în mintea celui care a crescut sau a trăit aici, ca: sunetul clopotului din turnul vechi al bisericii, cântatul cocoşului şi lătratul câinor dimineaţa,  turmele de vaci şi oi care “curg la vale”, turmele de gâşte de pe uliţă, tropotul cailor de la căruţele învechite care se mişcă agale pe asfaltul prăfuit şi marcat de gropi din loc în loc, oamenii care te privesc ca pe un străin venit din altă lume, vorbele de salut, jargonul de la ţară, apa care se scurge încet în valea năpădită de sălcii, bătrâna care aşteaptă în prispa casei copiii plecaţi departe, sunt rupte parcă dintr-o poveste neadevărată, din trecut, să nu mai amintesc uliţele strâmte mărginite de o potecă îngustă de 2 ft. (jumătate de metru)  acoperită pe margini de iarbă, pe care noi de aici îl numeam “trotuar” şi pe care se circula cu bicicleta când satul era cufundat într-o beznă adâncă, satul neavând luminâ electirică pentru iluminatul public pe vremea comunismului.  

      Printre Chierenii care au plecat de acolo, se află şi Gheorghiţă Ghinga. Cei apropiaţi îi spun TICU. Pe el l-am rugat să ne împărtăşească din amintirile lui despre istoria satului Chier, materiale pe care le găsiţi aici pe acest website.       
      Împreună cu alţii Chiereni, în special cei care s-au născut sau au copilărit acolo, sper ca să facem din acest website un mod de comunicare între chierenii din întreaga lume.