Pe la sfârșitul lui februarie am vizitat din nou satul unde am crescut și am copilărit. Am găsit satul acoperit de zăpadă. A fost frig dar frumos.  Oamenii aceeași, buni, harnici și fericiți. Am văzut pentru prima dată, pe când a trebuit să ne întoarcem înapoi, ghiocei înfloriți. Ce frumoasă e gingășia ghioceilor din Chier! A fost pentru prima dată de când sunt plecat din sat, de vreo 16 ani, când am prins satul acoperit de zăpadă.  Versurile de mai jos îmi aparțin. Mi-au venit în prima noapte chiar după ce am ajuns. Afară era frig, vreo - 8C. Eu eram înlăuntru în camera de musafiri pregătită de mama mea cu atâta grijă. Eram în patul moale, sub duna caldă de pene de gâscă.  Am ajuns pe la 11 noaptea de la aeroport împreună cu fiica mea Stephanie. Am fost foarte obosiți și ne-am dus la culcare destul de repede după ce am ajuns. Din cauza fusului orar, m-am trezit pe la ora 3 dimineața.
    Am plecat din sat noaptea târziu. Afară era tot frig. Era o lună plină pe cer care strălucea tristă și suavă. Revederea a fost foarte frumoasă dar tot atât a de tristă a fost și despărțirea de cei dragi, de părinți, de frați și surori, de rude și cei cunoscuți. Dacă vă plac versurile de mai jos, puteți să mă This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it .
De asemeni am adăugat

- Imagini de la biserica Pentricostala
- Poze vechi
- Imagini recente 2012
- Imagini de la nunta lui Fabi și Tabita Lucaci

Din nou în sat

Se vede satu 'n zare
Cuprins de noapte adâncă
Sunt prins de-o cugetare
De o dragoste plăpândă

M-apropii 'ncet și sigur
De marginea de sat
Sunt emotiv și tremur
Pământu nu-i uscat.
 
E acoperit de gheață
De neaua ce-a picat
Pe uliți și prin piață
Pe ogrezi și ‘ntregu sat.

Sunt copleșit de gânduri
De amintiri de-o seamă
Cuprinse printre rânduri
De voci care mă cheamă.

Acas m-așteaptă mama
Și tatăl meu în prag
Covârșiți de revederea
Copilului lor drag

La fel și ceilalți oaspeți
Surori și frați de-o seamă
Sunt bucuroși, sunt veseli
La fel ca 'noastră mamă.

Dar e târziu, e noapte
Sunt obosit de drum
De, avion, de toate
Adorm acum îmi spun.

Dar mă trezesc devreme
Trezit de zgomot mult!
Sunt voci de odinioară
Sunt copleșit și ascult:

Se-aude afar’ cocoșul
Și noaptea e târzie
Iar eu mă lupt cu somnul
Cu vise din pustie.

S-aude afară zgomot
De oi, de porumbei
Cari s-au trezit la viață
Cu turma după ei.

Încet se scoală satu
La viață, 'ncet, ușor
Iar eu mă simt departe
Străin și călător.

Venit din depărtare
La casa părintească
Sunt inundat de vise
De voci ce-or să se nască.

S-aud cum latră câinii
Cu-n zgomot trist pustiu
Porniți de-o nălucire
De vise reci? - nu stiu!

Afară-i întuneric
E noapte și e frig
Insă aici … feeric
E cald mă rog și strig

Ce mândră-i trista lună
Pe cerul înstelat
Umbrită de lumină
De dor neîncetat

Ce tristă-i despărțirea
De casă și de sat
La fel ca nemurirea
Ce-n inimi ne-a intrat